Motive psihologice pentru dorința de emoție
Introducere
Entuziasmul este o combinație între atracția față de risc, așteptarea recompensei și stimulentele sociale. Înțelegerea motivelor psihologice pentru dorința de entuziasm ajută la realizarea motivațiilor, la recunoașterea semnalelor de alarmă și la alegerea strategiilor pentru abandonarea jocului.
1. Baza neurobiologică: sistemul de recompense
Dopamina și așteptând să câștige
- La vederea unui simbol de joc sau a unui sunet de spin, dopamina este eliberată în creier. El este responsabil nu atât pentru câștigul în sine, cât pentru așteptarea pentru ea.
Remunerație variabilă
- Câștiguri neregulate, imprevizibile (sloturi, jocuri „crash”) activează sistemul de dopamină mai mult decât recompense fixe. Acest lucru este comparabil cu efectul clasic de „întărire accidentală” în comportament.
2. Prejudecăți cognitive
1. Iluzia controlului
- Credința că puteți influența evenimente aleatorii (alegerea unui moment „bun” sau viteza de clic).
2. Percepția greșită a probabilităților
- Exagerarea șansei de a câștiga („fiecare zecime-o dată”) și subestimarea șanselor de a pierde.
3. Memorie selectivă
- Vă amintiți victorii mari și uitați numeroase pierderi mici, ceea ce întărește dorința de a juca din nou.
3. Factori sociali și culturali
Modelul de urmat și normele sociale
- Publicitatea, fanioanele și prietenii creează un mediu în care jocul pare o activitate comună de petrecere a timpului liber.
Nevoia de conexiune socială
- Pariurile sportive comune sau discuțiile cu camarazii dau un sentiment de apartenență.
Statutul și recunoașterea
- Jucătorul „inteligent” care a prezis rezultatul primește laude; îmbunătățește motivația.
4. Reglarea emoțională
1. Evitarea disconfortului
- Emoția este percepută ca o modalitate de a ușura stresul, de a distrage atenția de la probleme și de a experimenta o creștere a emoțiilor.
2. Căutare de emoţii
- Persoanele cu o nevoie mai mare de stimulare (solicitanți de senzație ridicată) apelează mai des la risc de dragul ridicării emoționale.
3. Despăgubiri pentru statele negative
- Depresia, anxietatea și plictiseala cresc pofta de joc ca o formă de excitare „vindecare”.
5. Personalitate și factori genetici
Trăsături
- Impulsivitate, nivel scăzut de auto-control, toleranță la risc ridicat.
Autoevaluarea și nevoia de realizare
- Jucătorii cu satisfacție scăzută de la succesul real caută „victorii rapide” într-un mediu virtual.
Predispoziție genetică
- Studiile gemene indică o componentă moștenită a dependenței și a comportamentului dependent.
6. Interacțiunea factorilor și dezvoltarea dependenței
Escaladarea riscurilor
- În primul rând, jocul ca divertisment, apoi creșterea pariurilor și a frecvenței, încearcă să „recupereze” atunci când pierde.
Cercul vicios de întăriri
- Victoriile întăresc jocul, pierderile întăresc dorința de a întoarce pierdutul, ceea ce duce la o distorsiune cognitivă crescută.
Concluzie
Dorința de entuziasm este generată de o împletire complexă a factorilor neurobiologici, cognitivi, sociali, emoționali și personali. Conștientizarea acestor mecanisme este primul pas spre controlul propriului comportament și construirea unui plan eficient de a abandona jocul.
Entuziasmul este o combinație între atracția față de risc, așteptarea recompensei și stimulentele sociale. Înțelegerea motivelor psihologice pentru dorința de entuziasm ajută la realizarea motivațiilor, la recunoașterea semnalelor de alarmă și la alegerea strategiilor pentru abandonarea jocului.
1. Baza neurobiologică: sistemul de recompense
Dopamina și așteptând să câștige
- La vederea unui simbol de joc sau a unui sunet de spin, dopamina este eliberată în creier. El este responsabil nu atât pentru câștigul în sine, cât pentru așteptarea pentru ea.
Remunerație variabilă
- Câștiguri neregulate, imprevizibile (sloturi, jocuri „crash”) activează sistemul de dopamină mai mult decât recompense fixe. Acest lucru este comparabil cu efectul clasic de „întărire accidentală” în comportament.
2. Prejudecăți cognitive
1. Iluzia controlului
- Credința că puteți influența evenimente aleatorii (alegerea unui moment „bun” sau viteza de clic).
2. Percepția greșită a probabilităților
- Exagerarea șansei de a câștiga („fiecare zecime-o dată”) și subestimarea șanselor de a pierde.
3. Memorie selectivă
- Vă amintiți victorii mari și uitați numeroase pierderi mici, ceea ce întărește dorința de a juca din nou.
3. Factori sociali și culturali
Modelul de urmat și normele sociale
- Publicitatea, fanioanele și prietenii creează un mediu în care jocul pare o activitate comună de petrecere a timpului liber.
Nevoia de conexiune socială
- Pariurile sportive comune sau discuțiile cu camarazii dau un sentiment de apartenență.
Statutul și recunoașterea
- Jucătorul „inteligent” care a prezis rezultatul primește laude; îmbunătățește motivația.
4. Reglarea emoțională
1. Evitarea disconfortului
- Emoția este percepută ca o modalitate de a ușura stresul, de a distrage atenția de la probleme și de a experimenta o creștere a emoțiilor.
2. Căutare de emoţii
- Persoanele cu o nevoie mai mare de stimulare (solicitanți de senzație ridicată) apelează mai des la risc de dragul ridicării emoționale.
3. Despăgubiri pentru statele negative
- Depresia, anxietatea și plictiseala cresc pofta de joc ca o formă de excitare „vindecare”.
5. Personalitate și factori genetici
Trăsături
- Impulsivitate, nivel scăzut de auto-control, toleranță la risc ridicat.
Autoevaluarea și nevoia de realizare
- Jucătorii cu satisfacție scăzută de la succesul real caută „victorii rapide” într-un mediu virtual.
Predispoziție genetică
- Studiile gemene indică o componentă moștenită a dependenței și a comportamentului dependent.
6. Interacțiunea factorilor și dezvoltarea dependenței
Escaladarea riscurilor
- În primul rând, jocul ca divertisment, apoi creșterea pariurilor și a frecvenței, încearcă să „recupereze” atunci când pierde.
Cercul vicios de întăriri
- Victoriile întăresc jocul, pierderile întăresc dorința de a întoarce pierdutul, ceea ce duce la o distorsiune cognitivă crescută.
Concluzie
Dorința de entuziasm este generată de o împletire complexă a factorilor neurobiologici, cognitivi, sociali, emoționali și personali. Conștientizarea acestor mecanisme este primul pas spre controlul propriului comportament și construirea unui plan eficient de a abandona jocul.
