Motive psihologice pentru dorința de emoție

Introducere

Entuziasmul este o combinație între atracția față de risc, așteptarea recompensei și stimulentele sociale. Înțelegerea motivelor psihologice pentru dorința de entuziasm ajută la realizarea motivațiilor, la recunoașterea semnalelor de alarmă și la alegerea strategiilor pentru abandonarea jocului.

1. Baza neurobiologică: sistemul de recompense

Dopamina și așteptând să câștige

La vederea unui simbol de joc sau a unui sunet de spin, dopamina este eliberată în creier. El este responsabil nu atât pentru câștigul în sine, cât pentru așteptarea pentru ea.

Remunerație variabilă

Câștiguri neregulate, imprevizibile (sloturi, jocuri „crash”) activează sistemul de dopamină mai mult decât recompense fixe. Acest lucru este comparabil cu efectul clasic de „întărire accidentală” în comportament.

2. Prejudecăți cognitive

1. Iluzia controlului

Credința că puteți influența evenimente aleatorii (alegerea unui moment „bun” sau viteza de clic).

2. Percepția greșită a probabilităților

Exagerarea șansei de a câștiga („fiecare zecime-o dată”) și subestimarea șanselor de a pierde.

3. Memorie selectivă

Vă amintiți victorii mari și uitați numeroase pierderi mici, ceea ce întărește dorința de a juca din nou.

3. Factori sociali și culturali

Modelul de urmat și normele sociale

Publicitatea, fanioanele și prietenii creează un mediu în care jocul pare o activitate comună de petrecere a timpului liber.

Nevoia de conexiune socială

Pariurile sportive comune sau discuțiile cu camarazii dau un sentiment de apartenență.

Statutul și recunoașterea

Jucătorul „inteligent” care a prezis rezultatul primește laude; îmbunătățește motivația.

4. Reglarea emoțională

1. Evitarea disconfortului

Emoția este percepută ca o modalitate de a ușura stresul, de a distrage atenția de la probleme și de a experimenta o creștere a emoțiilor.

2. Căutare de emoţii

Persoanele cu o nevoie mai mare de stimulare (solicitanți de senzație ridicată) apelează mai des la risc de dragul ridicării emoționale.

3. Despăgubiri pentru statele negative

Depresia, anxietatea și plictiseala cresc pofta de joc ca o formă de excitare „vindecare”.

5. Personalitate și factori genetici

Trăsături

Impulsivitate, nivel scăzut de auto-control, toleranță la risc ridicat.

Autoevaluarea și nevoia de realizare

Jucătorii cu satisfacție scăzută de la succesul real caută „victorii rapide” într-un mediu virtual.

Predispoziție genetică

Studiile gemene indică o componentă moștenită a dependenței și a comportamentului dependent.

6. Interacțiunea factorilor și dezvoltarea dependenței

Escaladarea riscurilor

În primul rând, jocul ca divertisment, apoi creșterea pariurilor și a frecvenței, încearcă să „recupereze” atunci când pierde.

Cercul vicios de întăriri

Victoriile întăresc jocul, pierderile întăresc dorința de a întoarce pierdutul, ceea ce duce la o distorsiune cognitivă crescută.

Concluzie

Dorința de entuziasm este generată de o împletire complexă a factorilor neurobiologici, cognitivi, sociali, emoționali și personali. Conștientizarea acestor mecanisme este primul pas spre controlul propriului comportament și construirea unui plan eficient de a abandona jocul.